oricat as incerca sa nu scriu despre mine simt ca nu reusesc
imi sunt straine orice senzatii care nu ma includ, orice eveniment, stare sau fapt in sine nu au substanta si nu prind forma atata timp cat nu sunt acolo
nu stiu. egoism pur. asta e.
prezentul prea putin importa. sau cel putin asa gandeam pana nu demult. obsedata de amintiri si in special de amintirea amintirii si a senzatiei brute simtite in momentul cu pricina uit de prezent si ma pierd. ma pierd in explicatii si reluari, in culpe si incurajari idioate.
m-am trezit dimineata cu aceeasi senzatie de deja-vu. des. prea des in ultimul timp
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu