sâmbătă, 18 septembrie 2010

let`s play

imi place sa merg pe strada si sa am urechile ciulite la oameni, ma rog la vorbele lor.
am impresia ca vorba luata de vant, aruncata in strada, aruncata in oameni, postata in publicul indiferent,
are o valoare atat de mare incat nu ma pot abtine sa nu o adun.

daca as putea le-as pastra pe toate, le-as aduna intr-un borcan si as scoate una cate una, aleatoriu, in
zilele ploioase, in zilele cu mult prea putine cuvinte ...

daca as putea le-as pastra in propozitii si fraze ... scurte si pline de greseli gramaticale

daca as putea le-as scrie, acolo pe loc, pe caietul cu linii albastre, cu stiloul din care mai curge din cand in cand cerneala

daca as putea le-as pune pe aripa pescarusului si l-as lasa pe el sa decida unde sa le arunce sau sa le scape

daca as putea vi le-as da si voua cu doua bomboane roz cu miros de zmeura