amintiri

m-am nascut si am crescut la bloc
intr-un orasel muncitoresc in constructie langa constanta.
primii pasi i-am facut pe betoane, plima julitura la genunchi a fost provocata de o cazatura in timp ce incercam sa-mi pastrez echilibrul pe sandura pusa peste un sant ... primele jocuri mi le amintesc in santierul unui bloc in constructie ... ne jucam de-a nazistii cu gornete si prastii.
mancam inchetata roz, semana cu un pachet de unt si era ambalata intr-o hartie atat de proasta care se imnuia si ajungeam sa o mancam odata cu inghetata si ne manjam ca porcii pe bot, maini si haine
cumparam seminte de la tigani ... acasa imi luam mustruluiala cuvenita: ce ti-am spus eu ca nu ai voie sa cumperi seminte ? nu stii ca le prajesc in oalele in care se spala ???
nu-mi placeau papusile ... aveam doar una, aproape cat mine de mare cu care nu m-am jucat nicioadata: era urata, avea un par rosu si o rochie albastra de catifea si palarie ... cred ca mi-era tare frica de ea ...
tata ma ducea la plaja. ma ducea in carca si incerca sa ma invete cu apa ... inca mi-e frica de apa si nu stiu sa inot.
stateam singura in casa zilnic pana la ora 2 cand venea tata ... o vecina venea sa-mi dea mancare, spunea ca sunt cuminte si ma port frumos
apoi ne-am mutat in constanta ... aveam 5 ani si nu stiam pe nimeni dar eram fericita ca stateam langa mamaie... si in peisaj a aparut si var-miu. un drac impielitat mai mare cu 6 luni, un mancacios si un bataius. el m-a calit pentru viata ...faceam baie despuiati, mergeam cu tataie la pescuit si prindeam broaste si raci, ne balaceam in noroi si ne faceam negri, aveam sabii din lemn si ne duelam ca muschetarii ... io-i povesteam despre portos si d`artagnan si el punea in practica tot.
intr-o dimineata le-am spus alor mei ca vreau un fratior, aveam 5 ani juma. s-a nacut frate-miu, o chestie mica si umflata care zbiera tot timpul. a fost papusa mea vie si frumoasa pe care de data asta am iubit-o.
la scoala nu mi-a placut defel. imi uram colegii si invatatoarea. niste mucosi care plangeau tot timpul dupa mami, plangeau ca luau note proste si ca nu le place scoala. nici mie nu-mi placea dar n-am plans nicioadata in public.
la revolutie aveam 8 ani si eram pionier de cateva luni. imi amintesc niste trasoare pe cer, pe unchi-meu care a baut de fericire vro 3 zile, tancul din fata ceasului de la dacia ... pe tata saracu care n-a putut pleca de la serviciu vro 3 zile si ma suna din 2 in 2 ore ... pe frate-miu care spunea ca el e generalul chitac, mama care cumpara ziare si era fericita... inca am toate ziarele de atunci ...
apoi mi se rupe filmul ... imi amintesc doar de clasa a 8-a si nu mai e nimic frumos ... sau cel putin totul de atunci e o chestie serioasa si reala.

alt cretinism

oricat as incerca sa nu scriu despre mine simt ca nu reusesc
imi sunt straine orice senzatii care nu ma includ, orice eveniment, stare sau fapt in sine nu au substanta si nu prind forma atata timp cat nu sunt acolo
nu stiu. egoism pur. asta e.
prezentul prea putin importa. sau cel putin asa gandeam pana nu demult. obsedata de amintiri si in special de amintirea amintirii si a senzatiei brute simtite in momentul cu pricina uit de prezent si ma pierd. ma pierd in explicatii si reluari, in culpe si incurajari idioate.
m-am trezit dimineata cu aceeasi senzatie de deja-vu. des. prea des in ultimul timp

cretinism

diminetile ... ucigatoare de vise si somn.
le urasc. la fel cum urasc mirosul cartierului meu dimineata ... miroase a seminte prajite, alune si naut ... totul amestecat intr-o aroma palida de cafea. ucigator de respingator.
telefonul suna intermitent ... din 5 in 5 minute snoozul imi zgarie timpanul si intr-un final e timpul ... timpul sa ating cimentul rece din baie, sa simt curentii de aer de la gura de aerisire de sub chiuveta, apa rece care imi pute a balta si a broaste ... singurul lucru care imi place dimineata in baie este spalatul pe dinti. racoarea pe care o simt de la pasta super mentolata si de la apa de gura si fiorul de zgribulici pe care il simt din varful capului pana la degetele de la picioare ... urasc cand n-am apa calda pentru dus ... in acele dimineti nu ma trezesc complet.
poate reusesc sa evit bucataria ... cum frigiderul este pe hol incerc sa iau asa-zisul mic dejun in timp ce-mi calc camasa, sau imi perii parul ... sau dau cu rimel ... sau in timp ce-mi caut cu disperare cheile ... nu le gasesc niciodata.
si ... plec. si stramb din nas cum ies pe usa ... Pulica iar a vomitat pe scara si baba-cloanta din fata iar a fumat si pute a tigari romanesti puturoase.
si ajung la parter si ies pe usa din dos. e greoaie si e rece si e verde ... aleea post asfaltata ma face sa-mi aduc aminte ca iar nu am fost la stomatolog. primul pas imi zguduie maxilarul si simt raceala in masea.
vizita la magazin: un pachet de dunhill albasru lung, o bricheta si o sticla de cola ... multumesc!
pana la metrou mai avem de parcurs fix 7 minute ... nici in dimineata asta nu mergem pe jos pana la munci ... nu! iar imi este lene si de ce pana la urma sa nu iau metroul pentru o statie??
da. pute iar a canalizare si iar e apa la metrou si iar l-am pierdut. shit! la fel in fiecare dimineata il pierd. nu-i nimic, e inca devreme imi mai permit inca 5 minute pana vine urmatorul ... indulgenta ii acord chiar si un ragaz suplimentar de pana la 9 minute intarziere. sunt in grafic
atentie se inchid usile si urmeaza statia ... a urmat si buluc toata lumea pe usi. e momentul adevarului: ne calcam in picioare, coate si pumni si iesim ... ba nu, inca ... ajungem la rulanta ... shit. iar si-a aprins unu tigara in fata mea si iar mi se face rau simtind fumul ala puturos amestecat cu aerul curat ce-mi intra direct in plamani. cred ca sunt verde la fata! daca eu, fumatoare, ma simt asa nu vreau sa ma gandesc la ceilalti. va rog, fumatori ... nu va aprindeti tigara in timp ce iesiti pe scara rulanta de la metrou! n-aveti idee cat e de groaznica e senzatia pe care o simte cel din spatele vostru.
intersectia nenorocita ... fi-mi-ar greata de toti bulangii si boschetarii si puslamalele si betivanii ordinari si smecherii imputiti ce bantuie prin zone d`astea! fi-mi-ar rau de toti cretinii care nu stiu sa opreasca la semafor! idiotilor!! cum poate sa puta in halul asta a pisat in statia aia de autobuz nu-mi pot explica. in fiecare dimineata trec pe langa ea, de cele mai multe ori e pustie ... si pute de-ti muta nasu`. iar mi se face rau!
gata ... inca cativa pasi si ma rup de mizeria asta ordinara de pe strada asta nenorocita ... am intrat. buna dimineata! n-avem cafea la tonomat! n-a venit baiatu de la nescafe! mama lui de puturos... gata am ajuns la 2 ... intru pe prima usa ... apoi pe a doua ... uite si biroul... alinutza iar intarzie. calculatorul e deja pornit de dani matinalu` si ... avem cafea pe terasa ... frumos ... tigara ... una ... inca una ... hai mai sunt doar 5 minute. gata!

incepem

cavalera tristei figuri

dedicat unei obsesii ... ucisa de uitare

neuitata zi de inceput, sinistra zi in care toata masinaria si-a pornit motoarele... ma intreb atat de des a cui a fost mana care a complotat si ce minte diabolioca a putut pune in acelasi loc si timp atatea destine

ai aparut ca o umbra pe coridorul rece si intunecos, te-ai strecurat mangaind peretii albiciosi si te-ai postat in coltul din care cu greu te-ai dezlipit timp de 4 ani. proasta decizie ai luat asezandu-te acolo, profilul nu te-a avantajat niciodata, iti pune in evidenta nasul coroiat, ochii bulbucati par mai intunecosi ca niciodata, cercanele adanci si inchipuite iti brazdeaza fata prea palida.
tinuta pe care o afisezi striga in gura mare: sunt femeie ! tristetea pe care o arati in schimb e falsa, povestea ta spusa cu o nerusinare iesita din comun are un scop precis: acela de a te transforma intr-o victima (inchipuita bineinteles), de a cersi atentie, grija din partea celor din jur pe care ii minti la fiecare clipire din gene ...

esti fantastica ... si te invidiez
m-ai urat din prima clipa. ai vazut ca rad si m-ai urat ...

acum am vesti despre tine: te-ai ajuns ! asa a sunat sms-ul ce mi-a dat vestea ! bravo ! ai reusit ... felicitari

dar cum ramane cu sufletul acela pe care l-ai distrus ?
te-ai intrebat vreodata ? sper ca nu ... pentru ca daca ai putea afla raspunsul ai lua-o de la capat si chiar ar fi un dezastru atunci.

cu bine draga ...

si noi ...

teribila vara ...
inchipuieste-ti o adunatura de indivizi cam de douaj de ani, care mai decare mai cu nasu pe sus, narabdatori ca niste prescolari care asteapta autocaru sa-i duca la teatru de papusi ... rucsace si genti gramada, muzica zgomotoasa, bere si tigari ... atmosfera de vacanta caci e vacanta. prima dintr-un sir de vacante nevoiti de imprejurari a le petrece impreuna in cine stie ce locuri uitate de lume, prafuite si saracacioase ... plecam pe santier ca niste indiana jonnes inarmati cu palarii si spatule, bere si tigari de tot felu`, haine cat mai jerpelite si ochelari de hipioti... adunatura de golani cum bine a marait printre mustati batranelul in baston ce-a trecut acu pe langa noi. autocaru ce trebuie sa ne lase in siguranta la harsova e vai mama lui, o bestie ce abia se tine pe roti, zgomoatoasa si mirosind a gaze de esapament si-a motorina da semnalul de plecare: un claxon hodorogit ce face sa-si ia zboru si ultimii porumbei de pe terasa muzeului ! plecarea !! haideti don`soarelor ! miscati din bucile alea ! peste o luna n-o sa le mai aveti ! petreee !! unde m```` ma-tii esti ma ? mi-ai luat geanta ? hei !!! mai opreste un loc in spate !!!

si ne-am pornit ... in zgomotu monstrului de fier razbate alt zgomot ... pare a fi muzica ... ce zice ala ma ? sunt un frate tanar care crede in ... bai ! stinge draqu muzica aia si da sticla aia ca prea ti s-a lipit de mana ... si infernu asta a durat ceva ore ... caldura ne-a domolit la un moment dat ... muzica a incetat ... si nu mica ne-a fost mirarea sa ne vedem ajunsi si cazati intr-o casa ce apartinuse unui CAP ... casa ... in fine niste pereti si un acoperis, o dusumea pe jos, o priza si niste paturi de armata ... si cam atat. buda e in curte, ca asa-i la tara, dusuri n-avem, doar un robinet afata in curte fara canalizare ... apa se scurge in gradina, pentru dus improvizezi un furtun ce-l agati intr-un copac ... minunat nu frigider, nu dus, s-a-ndurat un coleg ce avea niste bunici aici sa ne-aduca un aragaz si-o butelie ... si ... cam atat ! de-ajuns ! liberi ... doar noi si vara fierbinte si visele din cap cu omu de gumelnita ... visam marea aventura facem aia si aia ... si mergem si la cetate ... si muncim pana dam de ... stii tu ce-am vorbit la seminaru ala ... si bem ... si ne distram si ...

si-am facut ... am stat in soarele arzator toata ziua, si ne-am ars pielea si jupuit nasu ... am razuit pamantul si l-am scormonit de tot ce-avea el acolo ascuns: i-am furat din oase si din lut, i-am simtit miroul de peste, i-am numarat straturile, i-am dibuit gropile ... dar pe ei nu i-am gasit ... oamenii nu mai erau. le-am gasit casele, vatra, oalele, mancarea, excrementele ... gardul ... uneltele si podoabele, am aflat ce mancau, cum dormeau, cati erau ... dar nu i-am gasit ...

in schimb ii vedeam dimineata cand rasarea soarele ... niste umbre ce alunecau cu barcile pe dunare ... erau negri, mici si inconvoiati ... nu i-am vazut razand, vorbeau o limba de neinteles si cantau ... seara la apus cantau ... cu un solz de peste ... si spuneau povesti despre pesti uriasi si monstri de dunare mari cat o barca.

si noi ne iubeam.