amintiri

m-am nascut si am crescut la bloc
intr-un orasel muncitoresc in constructie langa constanta.
primii pasi i-am facut pe betoane, plima julitura la genunchi a fost provocata de o cazatura in timp ce incercam sa-mi pastrez echilibrul pe sandura pusa peste un sant ... primele jocuri mi le amintesc in santierul unui bloc in constructie ... ne jucam de-a nazistii cu gornete si prastii.
mancam inchetata roz, semana cu un pachet de unt si era ambalata intr-o hartie atat de proasta care se imnuia si ajungeam sa o mancam odata cu inghetata si ne manjam ca porcii pe bot, maini si haine
cumparam seminte de la tigani ... acasa imi luam mustruluiala cuvenita: ce ti-am spus eu ca nu ai voie sa cumperi seminte ? nu stii ca le prajesc in oalele in care se spala ???
nu-mi placeau papusile ... aveam doar una, aproape cat mine de mare cu care nu m-am jucat nicioadata: era urata, avea un par rosu si o rochie albastra de catifea si palarie ... cred ca mi-era tare frica de ea ...
tata ma ducea la plaja. ma ducea in carca si incerca sa ma invete cu apa ... inca mi-e frica de apa si nu stiu sa inot.
stateam singura in casa zilnic pana la ora 2 cand venea tata ... o vecina venea sa-mi dea mancare, spunea ca sunt cuminte si ma port frumos
apoi ne-am mutat in constanta ... aveam 5 ani si nu stiam pe nimeni dar eram fericita ca stateam langa mamaie... si in peisaj a aparut si var-miu. un drac impielitat mai mare cu 6 luni, un mancacios si un bataius. el m-a calit pentru viata ...faceam baie despuiati, mergeam cu tataie la pescuit si prindeam broaste si raci, ne balaceam in noroi si ne faceam negri, aveam sabii din lemn si ne duelam ca muschetarii ... io-i povesteam despre portos si d`artagnan si el punea in practica tot.
intr-o dimineata le-am spus alor mei ca vreau un fratior, aveam 5 ani juma. s-a nacut frate-miu, o chestie mica si umflata care zbiera tot timpul. a fost papusa mea vie si frumoasa pe care de data asta am iubit-o.
la scoala nu mi-a placut defel. imi uram colegii si invatatoarea. niste mucosi care plangeau tot timpul dupa mami, plangeau ca luau note proste si ca nu le place scoala. nici mie nu-mi placea dar n-am plans nicioadata in public.
la revolutie aveam 8 ani si eram pionier de cateva luni. imi amintesc niste trasoare pe cer, pe unchi-meu care a baut de fericire vro 3 zile, tancul din fata ceasului de la dacia ... pe tata saracu care n-a putut pleca de la serviciu vro 3 zile si ma suna din 2 in 2 ore ... pe frate-miu care spunea ca el e generalul chitac, mama care cumpara ziare si era fericita... inca am toate ziarele de atunci ...
apoi mi se rupe filmul ... imi amintesc doar de clasa a 8-a si nu mai e nimic frumos ... sau cel putin totul de atunci e o chestie serioasa si reala.

alt cretinism

oricat as incerca sa nu scriu despre mine simt ca nu reusesc
imi sunt straine orice senzatii care nu ma includ, orice eveniment, stare sau fapt in sine nu au substanta si nu prind forma atata timp cat nu sunt acolo
nu stiu. egoism pur. asta e.
prezentul prea putin importa. sau cel putin asa gandeam pana nu demult. obsedata de amintiri si in special de amintirea amintirii si a senzatiei brute simtite in momentul cu pricina uit de prezent si ma pierd. ma pierd in explicatii si reluari, in culpe si incurajari idioate.
m-am trezit dimineata cu aceeasi senzatie de deja-vu. des. prea des in ultimul timp